Cele mai nemărturisite fantezii..

Fiica cea mare îi mărturiseşte lui Martin Amis, la un moment dat, că din revoluţia sexuală ‘băieţii sunt cei care au câştigat’. E o evidenţă. Toată epoca e masculină prin excelenţă, o reprezentare a dorinţei masculine din arte până la comerţ, industrie ori politică. Iar această victorie, Houellebecq a observat-o, cu amărăciune, cel dintâi, se datorează consecinţelor perfide ale revoluţiei sexuale din anii ’60-70, care a fost revoluţia – reuşită – a schimbării femeilor inaccesibile în târfe adorabile, fără să fie şi revoluţia schimbării bărbaţilor în soţi, a cuplului în cuplu de durată. O schimbare socială debalansată, cu lărgirea unui splendid câmp de posibile (pilulă, avort etc.) şi îngustarea progresivă a celuilalt. Asta avea să ascută de o manieră absurdă concurenţa în rândurile aceluiaşi sex, urcând frumuseţea şi tinereţea, determinismul natural, în fruntea atuurilor, creând aristocraţii naturale, şi diminuând, pentru ambele sexe, garanţia unui liant durabil şi a egalităţii visate. Libertatea sexuală a sfârşit prin a însemna plierea totală a unei jumătăţi de lume, cea feminină, pe dorinţele jumătăţii celeilalte, dar de data asta cu mult mai puţine consecinţe şi riscuri. Lumea de acum, aproape ideal masculină, aratând exact cum ar fi sperat în cele mai nemărturisite fantezii un adolescent acneic să arate, e şi cea în care băieţii au putut câştiga nefăcând propriu-zis nimic pentru asta.

Cum sa iti cumperi bilete de avion ieftine

Majoritatea dintre noi suntem atenti in permanenta la reduceri si oferte pentru a face o targuiala buna in conditiile socio-economice de astazi. Biletele de avion pot fi scumpe, mai ales atunci cand incerci sa rezervi un loc de pe o zi pe alta sau de pe o saptamana pe alta, iar daca ar fi sa unim cele doua idei expuse mai sus, reiese ca ar trebui sa fim atenti la toate ofertele si reducerile pe care le putem obtine de la o companie aeriana.
Una dintre cele mai bune si mai eficiente metode de a cumpara bilete de avion ieftine este sa-ti rezervi locul cu mult timp inainte, astfel ca daca pleci intr-o vacanta programata din timp, drumul pana la destinatie este primul ce trebuie luat in considerare. Pare un lucru banal si ai crede ca toata lumea face asta, insa ai ramane uimit sa afli cat de multe persoana isi rezerva un loc pe ultima suta de metri. Exista o conceptie gresita conform careia zborurile prinse in ultimele secunde sunt mai ieftine, iar argumentul care sta la baza acesteia este urmatorul: decat sa trimita compania un avion cu locuri libere intr-o cursa, mai bine le vinde la un pret foarte mic, astfel incat toate sa fie ocupate. In general, majoritatea companiilor aeriene isi vor scoate locurile la vanzare cu sase luni inainte si chiar un an in unele cazuri, deci timpul nu este o problema.
Pentru a fi in permanenta informat cu privire la ofertele existente este o idee buna sa te inregistrezi cu e-mailul pe site-ul unei astfel de companii. Un prim avantaj este ca primesti saptamanal oferte care mai de care mai interesante, iar atat timp cat se aduna in e-mail nu cred ca este chiar atat de deranjant. De asemenea, nu trebuie sa-ti faci griji prea mari ca adresa ta va ajunge in listele de spam pentru simplu fapt ca ai furnizat-o unei firme pentru care respectul si siguranta clientilor este mult mai importanta decat suma infima pe care ai primi-o daca ar divulga asemenea informatii.
Forumurile si blogurile sunt o alta modalitate excelenta de a intrat in contact cu cei care au mai calatorit cu avionul la preturi mici sau care sunt calatori experimentati, daca ii putem numi asa. Ei iti pot oferi informatii folositoare.
Unii sunt de parere ca o calatorie este de multe ori la fel de importanta precum destinatia, deoarece atunci cand pleci cu prietenii intr-o vacanta nimic nu e mai frumos decat sa te opresti din drum sa bei o cafea, sa vizitezi fel de fel de obiective turistice si sa simti cu alte cuvinte ca ai plecat intr-o excursie. Alternativa este avionul, un mijloc de transport rapid si eficient care iti ofera un raport pret-calitate excelent, iar daca esti impreuna cu familia, cu cei mici sau cei batrani atunci masina nu este mai este o optiune atat de viabila.
In concluzie, indiferent unde te decizi sa pleci sau cu ce scop trebuie sa faci o calatorie, alegerea ramane la tine, astfel ca tu esti singurul in masura sa decida daca o calatorie cu avionul iti reprezinta interesele si te ajuta sa-ti indeplinesti mai repede scopul. Pretul nu trebuie sa reprezinta o piedica, deoarece dupa cum am afirmat si mai sus acesta poate fi convenabil pentru tine atat timp cat stii sa te orientezi dupa o afacere buna.

Pare necesar.

  Am încercat să înţeleg de ce nici ‘Ladri di biciclette’, nici ’8 1/2′ nu mi-au ‘plăcut’. S-ar părea că miza rămâne primordială. Doar-esteticul nu mă interesează, nici psihologicul, nici conştiinţa socială sau moralismul mic (pff… sau ‘mare’). Pentru mine sunt straturi, învelişuri care trebuie să conţină ceva. În film, într-o carte caut probabil ca, dincolo de formă, să transpară un fond îndeajuns de ‘semnificativ’ ca să provoace o emoţie care revelă, nu ştiu prea bine cum, adevărul sau părţi semnificative de real. Sau ceea ce subminează realul. Or, e greu de găsit conţinut, în orice. Goana după conţinut e tristeţe sigură. Şi culmea e că nu văd sensul propriu-zis al acestui ‘conţinut’, în afara faptului că pare necesar.

       Două iahturi, două jet-uri, trei reşedinţe pe câte o insulă, petreceri, dispariţia calendarului, timp îngheţat… Te gândeşti că avem vieţi care, pe lângă ale lor, trebuie să pară silvestre.

       Într-o situaţie dificilă, limbajul e identic cu nisipurile mişcătoare: cu cât te agiţi, cu atât mai repede te vei scufunda. Tăcerea pare soluţia pentru a rămâne la suprafaţă mai multă vreme. Când sunt întrebat ceva, se întâmplă uneori să nu răspund pe loc; alteori, răspunsul e tangent sau exterior. Trebuie să înţeleg că prefer să mă scufund lent.
       În fine, nu sunt oricum prezent niciodată.

       Sagan: ‘Te droghezi fiindcă viaţa este enervantă, fiindcă cei din jur sunt obositori, fiindcă nu mai există idee mare de apărat, fiindcă lipseşte avântul’.
       Mai cu seamă avântul.

Vremea îşi revine treptat.

Anchetă în Monde despre… ‘tirania epilării’. Se pare că epifenomene oricât de neînsemnate vădesc tendinţa generală. Epilarea inghinală totală, de pildă, se potriveşte fantasmelor reprimat pedofile ale epocii. Minorele sunt out of touch; compensatoriu, un sex feminin trebuie să aibă o aparenţă lipsită de pilozitate, pentru a avea iluzia că posezi prepubere. Cel mai mic semn de pilozitate a pubisului întristează subit, inconştient: nu e o fată ci o femeie… Sombrare în amintire dezolată şi dezgust. Femeile care aleg un pubis neted înţeleg foarte bine ce se petrece, cărei fantasme îi răspund. Ele au de obicei o atitudine ambivalentă: invocă fie resortul estetic şi igienic, fie cel practic (posibilitatea de a purta string-ul la plajă etc.) pentru a proteja fantasma pedofilă a partenerului. Cei doi se acoperă ideal unul pe celălalt; la nivel inconştient există o sudură perfectă.
       Mitterrand cobora în anii ’80 maturitatea legală de la 21 la 18 ani, dintr-o trăsătură de condei. Următorul tip care va face saltul de la 18 la 15 va produce în felul lui o revoluţie. Când vom înregistra pesemne sfârşitul junismului şi debutul fantasmei gerontofile.

       The lady from Shanghai (1947).

       Vizită la L. Vremea îşi revine treptat.

Ursitoarele vin cu daruri multe

La fel ca si in povestile pe care mama le citea cand eram mici, ursitoarele moderne vin la petrecerile de botez incarcate cu daruri pentru cel mic: graul ce va asigura botatia, macul pentru odihna si orezul care simbolizeaza norocul. Insa mai exista si altele: o pana alba pentru mersul usor, un ou pentru ca mostenitorii sai sa fie la fel de sanatosi ca el sau menta pentru ca cel mic sa creasca repede si frumos. Insa dincolo de spectacol, ursitoarele vin cu sufletul curat si pline de iubire, prorocindu-i celui mic un viitor luminos si frumos.
E drept ca acest obicei dateaza inca din cele mai vechi timpuri ale istoriei insa la fel de adevarat este si faptul ca fiecare parinte isi doreste mereu numai cele mai bune lucruri pentru copilul sau asa ca ursitoarele nu fac decat sa intareasca aceste dorinte, sa le dea glas si sa le transforme in meniri pentru copilul abia nascut.
Daca parintii doresc, ursitoarele pot sa ii prevesteasca copilului viitorul pornind de la zodia acestuia, iar la petrecere ii pot aduce si o piatra semi-pretioasa ce ii va aduce noroc in viitor.
Straiele ursitoarelor, rochii ample de bal, frumos decorate si atat de surprinzatoare ca ai impresia ca ai nimerit intr-un taram de basm nu fac decat sa contribuie si mai mult la efectul magic al evenimentelor la care aceste ursitoare moderne participa.
Daca vrei sa afli mai multe despre zane si ursitoare, o poti face aici si tot acolo poti sa iei legatura cu aceste iele moderne ce vor veni cu bucurie la petrecerea celui mic.

De mult uitate…

Nu trimit lepșe și nu prea răspund la ele, singura la care am răspuns până acum a fost cea a alcoalelor și a altor băuturi tari, trimisă (și) mie de Marius. Această provocare la amintire e adresată, însă, oricui va citi cele de mai jos.

Astăzi, vorbind de tot felul de specialități culinare și de locurile în care puteau fi găsite în Timișoara acum mulți ani, m-am gândit să vă provoc la asemenea amintiri…  Care, recunosc, nu prea cadrează cu Săptămâna Patimilor și Postul Paștelui.

Ca atare, hai să ne aducem aminte de următoarele, într-o ordine pur aleatoare:

- langoșeria de pe str. Eugeniu de Savoya, deschisă, desigur, înainte de 1989, de unde luam langoși pentru toți colegii, prin clasa a VI-a, și unde astăzi este (sau nu mai este) Scottish-ul cel vechi;

- aprozarul care se afla în locul unde de mulți ani deja e Cafe Colț și de unde, prin clasa a V-a, un bun coleg de clasă (Sergiule, pe unde ești tu acum?) și-a cumpărat odată vreo 2-3 pungi de bomboane cu rom și le-a halit pe toate la o oră de germană sau română;

- localurile-surori Hamburger Plus și Extra Plus, de lângă Piața Unirii, pe str. Vasile Alecsandri, unde mâncam mai mulți, tot prin gimnaziu, înainte să începem orele, care erau de după-masă și unde, din câte îmi aduc aminte, mâncarea era insipidă, incoloră și inodoră;

- anostul local denumit Prince al unui turc, aproximativ acolo unde este acum un magazin de papetărie parcă, aproape vis-a-vis de Liceul Lenau, Școala Mare, unde turcul, tinerel, făcea un kebab excelent și mai aducea de nu știu unde niște tăvi imense, de alamă, în care tronau în o tonă de sirop de miere niște baclavale fabuloase;

- cofetăria din Piața Unirii, de lângă Dom, și ea o relicvă a epocii de dinainte de 1989, alt loc în care ne cumpăram printr-a VI-a batoane, marțipan făcut de ei și limbi de pisică… cine mai știe ce-s și alea?

- brutăria unui turc, altul decât cel cu kebab-ul, care făcea o cocă albă și moale, o pâine turcească, coaptă electric, fără niciun gust, după care toți se dădeau leșinați, pentru că era ceva complet nou și ne mai văzut, care inițial a fost în locul unde e acum Cafe Timi’s, vis-a-vis de Eric’s, pe str. Vasile Alecsandri, și care apoi s-a mutat în Piața Sf. Gheorghe, acolo unde, de foarte mulți ani, e Librăria Humanitas;

- supermarketul aflat în Piața Mărăști, vis-a-vis de Clinicile Noi, acolo unde e azi Banca Carpatica, al cărui nume l-am uitat, și unde, prin 1995-1996, cred, se găseau cereale Kellogg´s, cum vedeam noi doar în reclamele posturilor germane, la care ne uitam în disperare dimineața, înainte să ne înceapă orele;

- cofetăria K2 (așa îi zicea?), care vindea înghețată italienească și apoi clătite, făcute la o mașinărie specială, un fel de plită senzațională pentru acele epoci, unde am fost noi, câțiva colegi de clasă, printr-a VI-a, pentru prima dată singuri, fără părinți. Noi? Păi îmi aduc aminte de Anca P., Anca L., Diana V., Laura M., Sergiu B., Theo M., Arni T., Vlad S. și sigur mai erau și alții… Era în decembrie, se terminase trimestrul cu ora de dirigenție :) Mai țineți minte?

De astea îmi aduc aminte, așa la prima strigare. Aștept completări de la alți bloggeri, dar mai ales de la foștii mei colegi de clasă, și, desigur, de la orice cititor, chiar mai în vârstă, despre locurile și produsele care au existat odată și care acum sunt simple amintiri. Frumoase.

Voi reveni cu completări.

Provocarea pătrășciană a alcoalelor și a altor băuturi tari :)

mă faci să scriu lucruri din aștea personale pe care nu doream în mod neapărat să le public pe blog… Așa că voi fi scurt și la obiect, ordinea e (aproape) aleatoare.
Îmi plac următoarele, cu precizarea că pe cele alcoolice le consum rar, foarte rar, poate prea rar.
- o țuică bună din Banat, deci nu prea tare, deci un rachiu de prin părțile Carașului, de la Armeniș, Teregova, Rusca Teregova sau Feneș… poate chiar din merele mele proprii și personale de la Iabalcea, cu condiția să le transforme bunul meu fost coleg Werner Kremm în ce a promis că le transformă :)
- un whiskey mic, preferabil Jack Daniel’s, eventual cu o Cola, dar nu musai
- un vin alb și sec, de preferabil o Crâmpoșie de Drăgășani. Dar oricând merg și toate vinurile Recașului, precum și unele ale Minișului, chiar și dulcea Cadarcă :)
- dacă e să fie bere, atunci Erdinger Weissbier. Eventual Stella Artois.
- un fresh de morcovi, măr și țelină
- o limonadă cu apă minerală și miere
- un ceai verde
- un pahar de lapte rece
Și, last but not least, apă. Plată. Perenna. De la Calina, din Caraș. Sau Jana, din Croația. Sau Voeslauer, din Austria.

Super Mario Bros

Despre Mario s-au scris multe si chiar si mai multe jocuri cu celebrul personaj au fost inventate, sau reinventate.  Acest personaj pare a fi o nesecata sursa de imaginatie pentru crearea de jocuri noi, si inca cu un mare succes la public. In alta ordine de idei si  deoarece voi fi vesnic indragostita de acest personaj, nu vad cum toate aceste jocuri care au pornit de la Super Mario Bros, ar putea fi altceva decat un succes!
Jocul a fost lansat de catre cei de la Nintendo in 1985 si a devenit in scurt timp unul dintre cele mai bine vandute jocuri din istorie, fiind devansat ca si numar de vanzari doar de Wii sports.  Jocul Super Mario Bros, a fost updatat, reeditat, modificat in nenumarate jocuri care din care mai atractive. Chiar si dupa atatia ani inca se mai creeaza jocuri noi avand ca personaj principal pe acest instalator in salopeta albastra si sapca rosie.
Unul dintre cele mai noi jocuri de succes care il au ca personaj principal pe Mario este New Super Mario Bros. 2, joc produs de catre cei de la Nintendo ca si urmare a jocului New Super Mario Bros. care a avut lansarea in 2006 . In acest joc Mario isi continua aventurile prin Regatul Ciuperca si lupta pentru infrangerea tuturor obstacolelor si salvarea printesei Piersica. In drumul sau catre salvarea printesei Mario trebuie sa aduna cat mai multe monezi.
Pe langa jocurile clasice pentru console au fost create si multe jocuri adresate detinatorilor de PC-uri. In acest fel si cei care nu detin o consola se pot bucura de nemuritoarele aventuri ale instalatorului si impreuna cu el sa ia parte la aventuri antrenante.
Eu sunt de parere ca aceste jocuri nu isi vor pierde din popularitate nici in urmatorii ani si ca voi ajunge la batranete in continuare in compania lui Mario si a aventurilor lui.

Portocaliu / Orange

Portocalii sint portocalele. Chiar si cele din Sicilia care, la fel ca in bancul acela stupid despre curve, au si putin rosu. Dar e la interior si nu se vede. In rest, toate lucrurile portocalii pleaca de aici. Portocalii sint cartile, asta de cind s-a scris portocala mecanica, portocalii sint ratele (bleahhh, cum naiba or putea frantujii sa manince asa ceva). 
Portocaliu e si fotbalul, din 1974. Mai tineti minte? Jongbloed, Suurbier, Risbergen, Haan, Krol, Jansen, Van Haneggem, Neskens, Repp, Cruyff, Resenbring. Portocalii sint si firele de telefon, ramase aproape mute de admiratie in fata vorbelor portocalii care zboara deasupra lor si le privesc cu dispret mobil nedisimulat. Portocaliu e si vinul de Porto, obosit intr-un pahar de chihlimbar. Portocalie este iubirea dintre rosu si galben.

El plecase la stadion scrisnind din dinti. Era o vreme de porc si nu suporta sa se incotosmaneze cu atitea haine. Se consola insa cu gindul ca scapa pentru citeva ore. Ea era de-a dreptul fericita. Pret de citeva ceasuri era stapina absoluta a telecomenzii. Putea sa zapeze in voie, sa zaboveasca oricit la orice telenovela. Putea sa spele vasele tragind cu urechea la emtivi, putea sa faca orice cu televizorul. A, da, se putea uita in liniste Miss World. Arunca in chiuveta buretele galben imbibat de Axion cu aroma de lamiie si se afunda in fotoliul din piele galbena. Ah, ce fete frumoase. 
Astea sigur nu spala niciodata vasele. Mmm, ia sa le vedem. Miss India e frumoasa, dar prea s-au invatat astea cu stele-n frunte sa cistige. Miss America are un git de girafa si picioare de barza. Miss Italia seamana cu Ramona Badescu, Doamne, ce noroc a avut fata asta. Pe mine nu m-ar fi luat vreun baron sau marchiz sa ma faca vedeta. Miss Portugalia, daa, asta gagica! Mama ce tinuta are, si ce privireee. Si ce inspirata a fost sa nu vorbesca in engleza. Cum suna vorbele ei, ca vinul gros, nervos, care se strecoara intr-o doara. Si cum ii scapara ochii, pe sub genele lungi. 
E ca Gibraltarul care separa doua ape, doua lumi. Si Miss Portugalia a cistigat. Infasurata cu esarfa portocalie pe care scria cu litere de aur Miss World, parea si mai frumoasa. Statea in fotoliul galben si privea vrajita cum frumoasele lumii straluceau. Visa incetisor la evadare, dintr-o lume fara scapare. Se gindea: ce-mi lipseste oare, sa fiu si eu ca ele? Oglinda ii era martor, aproape nimic. Poate doar un strop de incredere. Si vointa de a pasi dincolo. Dar nu singura. Si nu avea cum sa stie ca si el, intorcindu-se de la stadion, visa la acelasi lucru. Cind a intrat in casa, rosu la fata de la gerul de afara si rosu de minie ca echipa lui mincase o bataie sora cu moartea, avu surpriza s-o gaseasca imbracata intr-o rochie galbena de tafta, rezemata usor de canapea. A dezbracat-o cu gesturi tandre, iar ea a ramas goala in fata lui, alba ca spuma laptelui. A luat-o in brate si a patruns-o prin fiecare por. Pina cind sufletele amindoura au devenit portocalii.

Hello Kitty le zâmbește copiilor de pe un telefon Samsung

Disponibil în mai multe culori, Samsung S5360 Galaxy Y, are o variantă cu renumita Hello Kitty, o pisicuță drăgălașă pe care o adoră cei mici. Totuși, pentru un telefon care este potrivit pentru copii acesta are destul de multe funcționalități și nu în ultimul rând trebuie spus că este un smartphone. 

Samsung S5360 Galaxy Y este unul dintre acele telefoane mobile care este extrem de ușor de utilizat. Dispozitivul dispune de un ecran de 3 inci, care este perfect pentru vizualizarea unor clipuri sau pentru jocuri. De asemenea, telefonul dispune și de tastatură QWERTY. 

Posesorii unui astfel de telefon pot personaliza complet ecranul de pornire, deoarece ei știu cel mai bine care funcții și aplicații sunt cele mai importante pentru fiecare dintre ei. Nu trebuie uitat nici faptul că oferă utilizatorului și posibilitatea de a se conecta la internet prin Wi-Fi. 
 Aplicația de tethering permite, de asemenea, conectarea la Internet a tabletei sau laptopului utilizatorului prin intermediul telefonului mobil. Funcția zoom cu atingere multiplă este ideală pentru navigarea pe Internet, pentru a mări paginile web și pentru a surprinde fiecare detaliu. 
Ca preț, telefonul se poate găsi pe piața liberă undeva pe la 550 lei. Nu face parte din categoria unor telefoane ieftine, dar având în vedere că este un smartphone își merită toți banii. Ca preț, acesta poate fi comparat cu Samsung C6712, care însă nu este un telefon mobil dar care are și el nenumărate funcții care ajută utilizatorul comunice în fiecare zi.