Aici, in adevar, se poate prelungi in voie jocul traditional al rezistentei pudice si al geloziilor atatate si astamparate cu un gest si o jumatate de vorba - o delicioasa consolare si razbunare, de altfel, pentru micile sacrificii de vanitate impuse de erotica financiara, in care rezistenta e curat dezastruoasa, iar pentru pudoare nu-i timp. Trubadurilor iremediabili, care se incurca aiuriti in cazanul ametitor al vietii moderne, nu le gasesc decat un refugiu - si acela filozofic! Sa-si aduca aminte ca totul e imagine, totul in perpetua schimbare; ca prin urmare iubita e numai in tine, si nici macar o milionime de secunda nu-i aceeasi; cu atat mai putin cand a plecat de la tine cu altul, ceea ce iarasi nu-i decat o aparenta. Asa ne invata idealismul teoretic, si cu dansul se potriveste minunat vechea intelepciune crestina, care ne predica sa nu ne pierdem sufletul cu cele pamantesti, caci sunt numai amageli trecatoare, si sa nu ne inchinam creaturilor. Cu alte cuvinte, cand te desparti de Ea, gandeste-te la Teoria Cunostintei si la Evanghelie. Alta consolare? Inelul lui Hans Carvel. Dar un indragostit nu-l poate purta atat cat ar trebui ca sa-i fie in adevar de leac si cat ar vrea el sa-l poarte. E numai o pacaleala diabolica. Aceleasi forte care modernizeaza viata erotica, desfacand-o tot mai tare de greutatile morale in care sta blocata, ca s-o transforme in pura desfatare estetica, surpa si vechea Prietenie.
Lupta economica si individualizarea, tot mai accentuate, rapesc orice consistenta camaraderiilor inevitabile. Negresit, ruperea lor nu mai e o catastrofa, fiindca dusmania universala e atenuata si sortii de noua si grabnica intovarasire foarte numerosi, potrivit multimii, concentrarii si stramutarii usoare a indivizilor in societatea de astazi. Unicul este si aici un nonsens; legatura cu termen lung inutila, daca-i cumva posibila. Se formeaza atunci o norma de cordialitate prudenta, cu deosebire, observabila in societati nordice foarte modernizate economiceste. La intalnirea dragostei sexuale cu prietenia si economia sta familia, care pretindea sa le lege pe toate trei prin autoritate. Ca unitate economica ea continua sa existe, galvanizata prin legi si prin tehnica vietii zilnice. insa autoritatea parinteasca se surpa iute; societatea vrea sa trateze cat mai degraba si mai direct cu indivizii liberi, si-i smulge tot mai devreme de la camin. Publicitatea ocupatiilor, ca si a petrecerilor se face tot mai larga; si o tristete noua s-a nascut: tristetea sufocanta in jurul mesei, sub lampa familiala. Lupta generatiilor, fecunda dar inversunata, se da pe fata si este dusa uneori cu un cinism pe care l-au si exploatat splendid, ca pe un nou element de pitoresc psihologic, literati ageri - Wilde, Shaw, France. Tinerii sunt irevocabil convinsi de inferioritatea parintilor. Pater familias motaie resignat in fotoliu: fiindca nu mai inspira frica, el, pe toata linia, n-are dreptate. Nerabdarea de a nu-l mai vedea sau de a-l neutraliza complet de abia se mai ascunde. Interesele si forma moderna a societatii, impreuna cu trebuinta adanc naturala, deci legitima, a copilului de a iesi in lumea care-l solicita din toate partile, conspira inutil. in sfarsit, ideea hibrida, burghezo-romantica, a casatoriilor din dragoste a introdus otrava finala in acest asezamant care, de la origini, n-a fost de provenienta sexuala, ci economica. Eros in "caminul conjugal", cu tumbele lui neprevazute!
Asta insemna sa darami soba si s-o cladesti aiurea de cateva ori pe an, poate. si s-a aratat evident ca dragostea s-a servit doar de casatorie, ca sa se adaposteasca atat cat poate ea sa stea la un loc - ca sa-si bata joc, cu alte cuvinte, de formula solemna ca ce s-a legat in cer nu se va dezlega pe pamant. Aceasta va fi fost aventura din urma, si destul de comica, a acestui lucru sfant care a facut nenorocita incercare sa se modernizeze la asa inaintata batranete.