Ficatul - glanda digestiva importanta ce secreta fierea, care prin canalul excretor intra in duoden. in plus ficatul neutralizeaza produsele toxice ale metabolismului proteinelor, deshidrateaza substantele absorbite in intestin. in afara de asta acumuleaza glicogen produs al degradarii hidratilor de carbon (glucide) resorbiti de intestin, participa la procesul de hematopoeza. Ficatul este locul de depozitare a sangelui, despre el se spune: "o mare de sange". El aduna sange, mareste debitul sanguin (volumul fluxului sanguin). Sangele si energia merg impreuna si sunt indispensabile fiecarei celule din organism. De aceea, influenta ficatului asupra activitatii tuturor organelor si tesuturilor este vitala. O atentie deosebita acorda ficatul tractului digestiv si obtinerii energiei din mancare si apa. Ficatul dirijeaza tendoanele, le alimenteaza si le mentine starea de functionare normala. Daca energia ficatului seaca, tendoanele slabesc, de aici obisnuitele entorse, intinderi, slabiciuni ale terminatiilor; hiperactivitatea ficatului duce la frisoane si spasme musculare. Debilizarea ficatului se rasfrange de asemenea asupra unghiilor: devin moi si friabile. Ficatul in calitate de purificator al organismului indeparteaza toata toxicitatea posibila, asigura libera circulatie a energiei. Emotiile ticatului: depresia, predispozitia lacrimogena, starea de manie, nelinistea. Cheia intelegerii starii ficatului este ascunsa in ochi. Astfel diminuarea curentului (fluxului) energetic din ficat duce la aparitia uscaciunii oculare si scaderea vederii, cresterea exagerata a curenti lor hepatici duce la inrosirea ochilor, umflarea lor si aparitia starii bolnavicioase.
Ficatul regleaza secretia lacrimala a omului. Gustul amar si acru tradeaza procesele patologice din ficat. Ficatul este nascut si investit cu viata de elementul primar - lemnul - desigur de culoare verde uneori cu nuanta albastruie. Vezica biliara - organ cavitar care aduna si depoziteaza fierea transferand-o in intestin dupa necesitatile digestiei. ii ajuta ficatului sa realizeze un flux de energie liber. Sa mai spunem cateva cuvinte despre organele neamintite mai sus. Pericardul. Dupa anatomia normala este un invelis al inimii format din doua straturi care protejeaza cordul. Dar pe noi ne intereseaza energetica organelor si in planul energetic semnificatia si posibilitatile pericardului se largesc. Acest organ, impreuna cu inima, regleaza circulatia sangelui, influenteaza respiratia, dirijeaza emotiile si functiile sexuale umane. Ca si inima este guvernat de elementul primar focul. Cei trei incalzitori. Este un organ conventional ce nu are corespondent in anatomia normala, dar este perfect real din punctul de vedere al energeticii omului. Cei trei incalzitori urmaresc felul in care isi indeplinesc obligatiile energetice cele zece organe compacte si cavitare. Astfel incalzitorul superior plasat in josul inimii pana la diafragma are centrul la nivelul celei de-a patra intercostale, pe linia anterioara a toracelui si reprezinta unificarea functiilor inimii si plamanilor in distributia curentilor de energie prin intregul corp. incalzitorul mediu se afla la nivelul stomacului.
Centrul lui este pe linia mediana a stomacului intre orificiul ombilical (buric) si apendicele xifoid. Acest incalzitor reuneste functiile splinei, pancreasului si stomacului in procesele de obtinere a energiei din alimente si apa si controleaza justa ei distributie, incalzitorul inferior este plasat la nivelul orificiului de sus al vezicii urinare, cu centrul pe linia mediana a stomacului, la distanta de o palma mai jos fata de orificiul ombilical. Sarcina incalzitorului inferior este de a cumula functiile rinichilor si vezicii urinare in activitatea lor de curatare si eliminare a energiei de prelucrare toxice si reglare a distribuirii energiei pure intre organe.