In vietile noastre pline de aventuri sau mai putin agitate, trecem prin diferite stari, emotii si ne formam sentimente de toate felurile. Pe moment, nimic din universul nostru nu mai conteaza, doar sentimenul curent care ne pune stapanire.
Cand avem de sustinut un examen care pentru noi si pentru cariera noastra este foarte important, atunci sentimentele de anxietate, emotie si bucurie ca in sfarsit va lua sfarsit perioada de stres pun stapanire pe sfera de sentimente, ocupand 90% din spatiu. Atunci nimic nu mai conteaza. Conteaza doar sa se termine cu bine si sa dam tot ce e mai bun din noi.
Dar trece cat ai zice peste.
Trece momentul respectiv si dupa el trec minute, ore si zile intregi fara ca noi sa mai bagam de seama. Si cand mai avem momente de melancolie si privim in urma, ne dam seama ca sentimentul care pentru noi atunci insemna totul, acum nu mai este nimic. Si inevitabil vine intrebarea: “pentru ce m-am obosit atat?”. Raspunsul vine cand munca ta este rasplatita. Dar chiar si asa, tu consideri ca sentimentul acordat acelui proiect a fost parca putin prea important.
Foarte multe cupluri proaspat casatorite spun acelasi lucru: “a fost prea mult stres, abia m-am bucurat de propria mea nunta!”. Trece evenimentul, trec anii si ramane aceeasi concluzie: prea mult stres. Insa la momentul respectiv pentru tine era normal. Acum sentimentele s-au schimbat. A trecut timpul, au trecut si sentimentele.
Primul sarut. Cate emotii si cati fluturi in stomac aduni pana sa se intample evenimentul primului sarut! Sentimentul este de nedescris. Dar pe masura ce trec anii si numarul saruturilor se inmultesc, sentimentul initial se pierde. Este adevarat, vin alte sentimente, dar timpul va avea grija de fiecare pe rand.
Cand moare cineva apropiat din familie, ne inunda sentimentele. Pe moment si putin timp dupa aceea, Pamantul s-a oprit in loc pentru tine. Viata isi schimba semnificatiile. Realizezi ca esti fragil si te opresti sa mai faci lucruri nesabuite. Pentru o perioada cel putin. Spui: “mortii cu mortii si vii cu vii” si treci mai departe.
Nu uiti tot, dar timpul te-a ajutat si a mai vindecat din rana provocata de moartea celui drag. Te resemnezi si concluzionezi ca viata trebuie sa mearga mai departe pentru tine.
Zicalele “timpul le vindeca pe toate” sau “acorda-i putin timp si o sa treaca” sunt foarte potrivite pentru a servi drept concluzie acestui text. Indiferent de cat de mari sunt sentimentele sau cat de puternice, timpul trece peste noi si intr-un fel sau altul lucrurile se vor schimba. Nu cred ca exista sentiment care sa nu fie afectat de trecerea timpului. Chiar si iubirea pentru mama se mai schimba. Poate se schimba si atunci cand devenim noi insine parinti sau cand moartea isi face aparitia. Toate sentimentele sufera schimbari odata cu trecerea timpului. Nici macar cel mai sincer sentiment nu este iertat.