Razboaie si vesti de razboaie se aud la tot pasul. Lumea clocoteste si este gata sa explodeze. Armele sunt incarcate si gata de atac. Dar startul inca mai intarzie putin. Cat de putin? Nimeni nu stie.
Dar pana atunci, pana cand va incepe un razboi in care sa se angreneze si tara noastra, ne mor romanii. Mor nu in razboiul lor, ci in razboiul altora. Probabil sunt motivati de dorinta unui trai mai bun sau cauta aventura si adrenalina; ei cred ca se vor intoarce din nou acasa, teferi si nevatamati, ca sunt plecati doar pentru o perioada scurta de timp. Ma gandesc ca toti cei care pleaca spera sa isi imbratiseze din nou familia.
Aceasta este si situatia a doi soldati care nu se vor mai intoarce niciodata vii in patria lor. Vasile Claudiu Popa, maistru militar clasa a III in varsta de 28 ani si plutonierul Adrian Postelnicu in varsta de 34 ani. Amandoi au murit la datorie in Afganistan. Duminica seara, in timp ce patrulau zona, cei doi au fost raniti in urma unei explozii. Amandoi au pierdut lupta cu viata cateva momente mai tarziu.
In cazul lor mai sunt si altii. Plecand sa lupte razboiul altora, mor fara a-si mai revedea familia. Ne mor oameni in putere, eroi care nu se mai intorc acasa decat fara suflare. Acesti oameni sunt omagiati prin ceremonii fastuoase, li se adus onoruri militare si ofrande speciale. Dar oare inlocuiesc acestea golul din inima famililor...durerea pe care o simt?
Dar pana atunci, pana cand va incepe un razboi in care sa se angreneze si tara noastra, ne mor romanii. Mor nu in razboiul lor, ci in razboiul altora. Probabil sunt motivati de dorinta unui trai mai bun sau cauta aventura si adrenalina; ei cred ca se vor intoarce din nou acasa, teferi si nevatamati, ca sunt plecati doar pentru o perioada scurta de timp. Ma gandesc ca toti cei care pleaca spera sa isi imbratiseze din nou familia.
Aceasta este si situatia a doi soldati care nu se vor mai intoarce niciodata vii in patria lor. Vasile Claudiu Popa, maistru militar clasa a III in varsta de 28 ani si plutonierul Adrian Postelnicu in varsta de 34 ani. Amandoi au murit la datorie in Afganistan. Duminica seara, in timp ce patrulau zona, cei doi au fost raniti in urma unei explozii. Amandoi au pierdut lupta cu viata cateva momente mai tarziu.
In cazul lor mai sunt si altii. Plecand sa lupte razboiul altora, mor fara a-si mai revedea familia. Ne mor oameni in putere, eroi care nu se mai intorc acasa decat fara suflare. Acesti oameni sunt omagiati prin ceremonii fastuoase, li se adus onoruri militare si ofrande speciale. Dar oare inlocuiesc acestea golul din inima famililor...durerea pe care o simt?