Cele mai nemărturisite fantezii..

Fiica cea mare îi mărturiseşte lui Martin Amis, la un moment dat, că din revoluţia sexuală ‘băieţii sunt cei care au câştigat’. E o evidenţă. Toată epoca e masculină prin excelenţă, o reprezentare a dorinţei masculine din arte până la comerţ, industrie ori politică. Iar această victorie, Houellebecq a observat-o, cu amărăciune, cel dintâi, se datorează consecinţelor perfide ale revoluţiei sexuale din anii ’60-70, care a fost revoluţia – reuşită – a schimbării femeilor inaccesibile în târfe adorabile, fără să fie şi revoluţia schimbării bărbaţilor în soţi, a cuplului în cuplu de durată. O schimbare socială debalansată, cu lărgirea unui splendid câmp de posibile (pilulă, avort etc.) şi îngustarea progresivă a celuilalt. Asta avea să ascută de o manieră absurdă concurenţa în rândurile aceluiaşi sex, urcând frumuseţea şi tinereţea, determinismul natural, în fruntea atuurilor, creând aristocraţii naturale, şi diminuând, pentru ambele sexe, garanţia unui liant durabil şi a egalităţii visate. Libertatea sexuală a sfârşit prin a însemna plierea totală a unei jumătăţi de lume, cea feminină, pe dorinţele jumătăţii celeilalte, dar de data asta cu mult mai puţine consecinţe şi riscuri. Lumea de acum, aproape ideal masculină, aratând exact cum ar fi sperat în cele mai nemărturisite fantezii un adolescent acneic să arate, e şi cea în care băieţii au putut câştiga nefăcând propriu-zis nimic pentru asta.