Prin venele trecutului

Oamenii nu s-au nascut din violenta. Sub orice forma s-ar manifesta ea, nu este decat o tulburare in echilibrul firii umane si in echilibrul naturii. Violenta privita ca un pericol social s-a transformat intr-o multitudine de interpretari. „ Intr-un mediu care a lichidat ostilitatea, violenČ›a devine de neconceput” (O. Hurduzeu). Un profund fond social privit in contextul istoric este rascoala. Ea nu se tine cu oamenii din epoca noastra care se ascund in lenjerii de pat si tacuti isi continua viata uitand ca au dreptul dar si responsabilitatea adevarului. Rascoala se tine cu oamenii trecutului, cu acei care cunosc venele istoriei si pentru care constiinta neamului se alatura constiintei sinelui.

Poate este doar o parere sau greseala, insa curajul ne apropie de umanitate. Cand el devine un singur reper, istoria il interpreteaza ca o grava tensiune. Mai tensionat esti in confortul propriei lenjerii de pat, asteptand ca schimbarea ce va avea sa se produca sa nu te afecteze in mod direct. Nu este corect sa beneficiem cu totii de roadele dreptatii numai prin implicarea unora. Reusim sa mergem si sa respiram fara sa gandim ca avem o dedicatie de facut copiilor nostri si anume: curajul de a emite pareri sau de a le sustine pe cele corecte ale semenilor nostri.

Prin venele trecutului gasim raspunsuri iar violenta este o constanta in condica istoriei. Uneori o revolta poate izbucni spontan insa ea are in spate scrasniri de dinti, amaraciuni si incercari. Nu ne putem permite toti lenjerii de pat satinate insa ar trebui sa ne permitem toti bucata de paine si de dreptate ce ne guverneaza gandurile in fiecare noapte.

Daca ar exista o unitate in actiunile noastre, am surprinde pana si istoria, insa cum ea este intotdeauna scrisa de castigatori si nu de invinsi vor exista franturi din ea nestiute de nimeni.