Am incetat sa lupt!

Gata, de azi eu nu mai lupt pentru prietenia asta. De azi, nu imi mai cer iertare pentru greseli pe care nu le-am facut. De ce sa ma umilesc la nesfarsit? Doar eu lupt pentru prietenia asta. Paradoxal, nu credeam ca o legatura de 10 ani se poate rupe in decursul a cateva luni. Nu credeam ca se mai poate strica o prietenie asa de trainica. Recunosc, m-am inselat. Da, de data asta e vina mea.

Nu inteleg de ce te-ai indepartat asa de mult in ultima perioada. In plus de asta, mai ai si tupeul de a spune ca eu am ceva cu tine si ca din partea ta totul e la fel. Cum sa fie la fel cand noi abia mai vorbim?!?! Cum poti sa inlocuiesti prietenia noastra dupa atata timp? Dupa 10 ani? Nu stiu ce s-a intamplat cu tine, dar eu pur si simplu nu mai pot sa sufar pentru asta. Nu mai am lacrimi, nu mai pot sa pun suflet in ceva care moarte putin cate putin in fiecare zi. E ca si cum mi-as bate joc de mine, chit ca am facut-o deja.
 
Cred ca unii oameni nu pot ramane la nesfarsit in viata ta. Uneori trebuie sa ii lasi sa plece pentru ca nu iti fac bine. Asta ar trebui sa fac si eu, sa te las in pace, sa te las sa te indepartezi, sa nu mai incerc cu orice masura sa te tin langa mine. Ai fost cea mai buna prietena a mea, tie ti-am povestit toate problemele pe care le aveam, dar deja nu mai simt nevoia sa fac asta, pur si simplu nu mai am siguranta de a-ti spune secretele mele. Asa ca te voi lasa sa pleci, dar te rog sa iei cu tine si toate ranile pe care mi le-ai facut in ultimul timp.
 
In momentele astea realizez ca am investit prea multe sentimente in prietenia asta. Am crezut prea mult in tine. De atatea ori mi-au spus alte persoane sa am grija cu tine, sa nu mai pun atata suflet pentru ca o sa ma ard la un moment dat. Ei bine, cred ca m-am ars de prea multe ori, dar din dragostea pe care ti-o port, am pus apa rece pe arsura si am continuat asa, sperand sa nu se mai repede. Cred ca am ajuns in punctul in care 60% din corpul meu e ars, iar asta nu mai pot sa accept!

Azi este ziua in care spun ,,STOP!”. Gata, am terminat aici. Crede-ma ca ma doare foarte tare sa stiu ca nu mai suntem cum eram odata, demult, cand eram mici, dar pune-te si tu in locul meu: de cate ori ai suporta ca prietena ta cea mai buna sa te tradeze? Asa cum te stiu eu pe tine, si te cunosc foarte,foarte,bine, nu ai rezista nici trei zile in locul meu. Daca ti-as fi facut eu tie tot ce mi-ai facut de curand, iti garantez ca acum nu mai vorbeai cu mine  si nici nu ma mai bagai in seama. Bine, nici acum nu o faci, dar atunci ai fi avut un motiv.
 
Un singur lucru vreau sa te intreb: Regreti ceva? Regreti ca nu mai suntem ca acum 3-4 ani? Iti pare rau ca te-ai comportat asa urat cu mine si ai spus niste lucruri care m-au ranit mai tare ca nimic altceva? Iti pare rau ca prietenia noastra sangereaza? Regreti ca nu ai facut nimic in privinta asta, ai stat pur si simplu si te-ai uitat la ea cum isi da ultima suflare?
 
Azi am merg la o inmormantare. Azi a merit prietenia noastra. Cum ma asteptam, tu nu ai venit. Probabil ai fost mult prea ocupata cu noua ta prietena, cea care spui ca te cunoaste mai bine ca oricine. Nu a fost multa lume, de fapt am fost doar eu. Cine sa jeleasca prietenia noastra inafara de mine? Am cumparat 10 trandafiri albi si i-am pus pe mormant. Totul era asa de linistit acolo. Cred ca pana si ea, prietenia, a fost resemnata intr-un final. Saraca de ea, a luptat pana in ultima clipa sa fim ca inainte. Dar ce poti face cat dorinta nu e reciproca? Nimic.
 
Adio, draga mea. Sper sa ai parte de cele mai frumoase lucruri posibile, sa nu mai fi trista, sa nu mai plangi si sa-ti aduci aminte ca ai avut 10 ani o prietena care te-ai iubit mai multe decat s-a iubit pe ea insasi. Ai grija de tine!