Am 24 de ani. De cand ma stiu nu am avut niciun prieten. Imi amintesc ca atunci cand eram mic, cand nu stiam ce reprezinta grijile , mergeam cu mama oriunde avea treaba : la piata, la munca , chiar si la prietenele ei. Toata lumea ma stia ca „Micul Tomas”. Desigur, mama imi spune Tomi, uneori Tomita, iar cand se enerva eram pentru ea Popovici Tomas Ioan. Ce frumos era totul atunci...
Ah, nu pot uita aceea blestemata zi de vineri in care un coleg de-al tatei a venit la noi acasa si ne-a spus ca a avut un accident si a decedat. Pe mine si pe mama ne-au incercat o puzderie de sentimente : tristete , dezamagire, ingrijorare, frustrare, ba chiar si grija zilei de maine. Priveghiul si funeraliile tatalui meu sunt cele mai negre amintiri ale copilariei .Lacrimi, suspine, urlete de disperare si caderile nervoase ale mamei au fost lucrurile care mi-au umbrit copilaria. Nu pot uit nici acum ochii albastrii ai mamei, umflati de plans si secati de lacrimi. Pe data de 15 octombrie, de ziua dansei, s-a sinucis. Nu pot descrie in cuvinte ce a urmat dupa...
Ah, nu pot uita aceea blestemata zi de vineri in care un coleg de-al tatei a venit la noi acasa si ne-a spus ca a avut un accident si a decedat. Pe mine si pe mama ne-au incercat o puzderie de sentimente : tristete , dezamagire, ingrijorare, frustrare, ba chiar si grija zilei de maine. Priveghiul si funeraliile tatalui meu sunt cele mai negre amintiri ale copilariei .Lacrimi, suspine, urlete de disperare si caderile nervoase ale mamei au fost lucrurile care mi-au umbrit copilaria. Nu pot uit nici acum ochii albastrii ai mamei, umflati de plans si secati de lacrimi. Pe data de 15 octombrie, de ziua dansei, s-a sinucis. Nu pot descrie in cuvinte ce a urmat dupa...
Oricum, viata mea a fost un abis continuu si pot spune ca am trait in 24 de ani cat n-au trait altii pe tot parcursul vietii. Cineva mi-a spus odata ca iti pictezi viata doar cu culorile pe care le ai. Viata mea era in alb si negru pe atunci. Nici macar nu aveam culori, doar non-culori. Pana intr-o zi, cred ca era martie, de fapt sigur era martie, cand teoria Relativitatii a fost nimic pe langa ideea care mi-a sagetat mintea. M-am hotarat sa devin clown. Aveam nevoie de culoare in viata, de zambete, de imbratisari, de iubire si chiar de nitica aplauze. Soarele, strain pentru mine pana atunci, stralucea parca mai tare ca niciodata, iar mireasma unei noi primaveri era cel mai puternic drog.
Si cum spuneam, am 24 de ani. De 2 ani sunt Clown-ul Timmy. Pot spune ca de 2 ani am inceput cu adevarat sa traiesc, sa simt viata. Atunci cand vad bucuria unui copil dupa ce-mi termin reprezentatia, sufletul imi infloreste. Fiecare suras al unui pui de om ma face sa-mi iubesc din ce in ce mai tare viata, iar atunci cand intreaga lume ma apreciaza si felicita pot spune, fara sa exagerez deloc, ca ating cerul.
Pentru mine meseria mea este un mod frumos de a-mi trai fiecare zi. Copii pe care ii fac sa surada sunt un precum un izvor nesecat de fericire, calm si liniste. Ii iubesc pe toti atat de mult incat le ofer o mica parte din sufletul meu fiecaruia. Ma indragostesc in fiecare zi din ce in ce mai mult de ei, de felul in care imi multumesc si de felul in care spun ca mai vor sa vin la ei. Sa fii un clown nu inseamna numai sa ai un costum colorat si un ras rosu. Inseamna sa traiesti cu adevarat, sa te bucuri de fiecare gluma pe care o faci, sa ai rabdare cu copii timizi, sa zambesti mult si sa iubesti ceea ce faci.
Tot ce mi-as dori ar fi ca mama sa ma vada cum bucur atatea suflelete, sa ma vada cum rad ca atunci cand eram mic. Totusi, stiu ca ea ma vede de acolo de sus, dar parca nu e totuna. Mi-ar placea sa o mai pot tine macar o data in brate, sa ii spun cat de mult o iubesc si ca imi e foarte dor de ea. Mi-as dori sa o iau cu mine la un spectacol, sa-i pun si ei nasul rosu, sa-i spun glume, sa o fac sa se simta din nou copil. Mama, daca ma auzi, te rog sa ma ierti pentru ca nu am apreciat mai mult fiecare clipa petrecuta cu tine! Sper ca esti mandra de mine!
Viata unui clown e un refugiu plin de bucurie si liniste, care fara doar si poate mi-a salvat viata. Sincer sa fiu, nu cred ca as supravietui fara costumul meu si fara zambetele copiilor. Nu voi lasa ca nisipul din clepsidra vietii sa se scurga fara a-mi indeplini misiunea pentru care am fost creat: Sa fac un copil sa rada pana in ultima clipa de viata.Acum, da-ti-mi voie sa va arat intreaga mea lupta cu viata.